Pisica persană
Pisica persană este o rasă de pisică domestică cu părul lung, originară din Persia antică, în prezent Persia, din Iran. În Europa, ei au fost crescuți inițial în Italia începând cu secolele XVI și XVII.
Un interes deosebit este stârnit în Anglia, unde s-au făcut cele mai serioase selecții în legătură cu această rasă începând cu secolul al XIX-lea.
Aspect
Corp masiv, rotunjit, de dimensiuni medii spre mari. Caracteristic este botul aplatizat, cu nasul mic și lat, pomeții proeminenți și bărbia masivă.
Privite din profil, fruntea și bărbia se află pe o linie verticală. Blana este lungă și densă, cu o lungime medie a părului de aproximativ 10 cm, care poate ajunge până la 20 cm pe gât. Blana este moale ca mătasea, fină, cu un strat inferior la fel de dens. Standardul permite toate tipurile de culori.
În prezent, sunt recunoscute peste 150 de specii diferite, numărul real fiind de peste 300. Cele mai vechi tipuri de pisici persane erau de culoare solidă – în principal albe, gri și negre. Părul negru este rar, deoarece este dificil de obținut o culoare neagră impecabilă, fără pete gri sau maronii. De asemenea, sunt mai greu de întreținut, deoarece soarele și umiditatea contribuie la modificarea culorii negre în timp.
Culorile roșu, ciocolată, crem și violet ale Persiei sunt relativ noi. Pe lângă cele de culoare solidă, există, de asemenea, multe specii bicolore, tigrate, etc.
Caracter | Pisica persană
Pisicile persane sunt calme, afectuoase și pline de încredere în oameni. Aceștia aleg de obicei un membru al familiei pe care îl adoră cu adevărat și căruia îi sunt total devotați. Ei cer atenție stând lângă stăpânul lor și privindu-l în ochi sau însoțindu-l din cameră în cameră.
Se poartă bine cu copiii și nu se răzbună niciodată, nici măcar pentru cele mai mari răutăți și intimidări ale lor. Se adaptează cu ușurință la viața într-un apartament.
